Documentarea pentru lucrarea mea de licență s-a întins din iarnă până la începutul timid de primăvară, 2022. În această perioadă am întocmit o listă cu arborii bătrâni din România și am încercat să-i schițez și să-i fotografiez la fața locului. Am mers cât am putut și am răbdat de cele mai multe ori temperaturi scăzute – să desenezi cu mâinile înghețate în mănuși nu e cea mai plăcută variantă. Sigur că nu am apucat să văd toți arborii bătrâni de pe listă, a fost imposibil. Totuși, în deplasările realizate prin țară am reușit să documentez stejarii de pe platourile de la Mercheașa și Breite, dar și alte specii și exemplare impresionante: plopi, pini, fagi, sălcii, ulmi, arțari și tei. În prima parte a documentării m-a preocupat anatomia copacilor, observarea acestora atunci când frunzișul nu ascunde structura lor „osoasă”. Intenția era să revin în aceleași locații pentru a observa felul în care apariția frunzelor modifică structura și aspectul arborilor, dar primăvara târzie mi-a încurcat planurile. Când am revenit la Sighișoara și am mers pe platoul Breite, în aprilie, în afară de temperatura din aer infinit mai plăcută, peisajul nu se schimbase prea mult.

Am vrut să scriu pe blog despre toate deplasările, dar nici asta nu mi-a reușit, nu am avut suficient timp pentru tot ce-mi propusesem. Timp este de acum înainte, nu am dubii. 

Acest proiect a continuat și nu se va opri. Voi completa și actualiza în galeria de mai jos colecția de desene, extrase din caietele mele de schițe. Poți urmări parcursul meu și pe blog sau prin seria de scrisori pe care le trimit prin intermediul newsletter-ului subcopac.