Mai multe persoane folosesc expresia „copacii tăi” atunci când se referă la ceea ce fac eu cu atâta entuziasm. Mă bucură foarte mult să aflu că am „copacii mei”, așa simt și eu, fiecare copac pe care-l desenez sau pe care îl fotografiez devine puțin al meu și, prin ceea ce fac, sper să devină și al vostru. Poate fi un copac de pe o pășune, dintr-o pădure, dintr-un parc și, de ce nu, dintre blocuri. Cine are câine de plimbat și ochi pentru natură învață toți copacii din cartier, parol! 

Cineva observa că dacă am simți cu adevărat că natura din jur e a noastră, că ne aparține așa cum ne aparține un braț sau un picior, nu am mai avea nevoie de nimeni care să ne învețe cum să-i purtăm de grijă. E discutabil, dat fiind că nici de noi nu avem grijă cum trebuie, de cele mai multe ori. Am văzut multe persoane oferind hrană sau adăpost pisicilor. Și un singur om, o singură dată, bandajând un copăcel firav. Era supărat și nu înțelegea ce suflet amar a putut să tragă de el până să-l rupă. Câți dintre noi am îngrijit un copac de lângă casă, unul care nu e la noi în curte sau la noi în ghiveci? Povestiți-mi și mie, dacă da, mi-ar plăcea să învăț de la voi.