Pentru luna aceasta, ca să nu dau într-o obsesie redundantă pentru frunze și flori, m-am decis să exersez simplificarea. Și în martie, dimensiunea de 8×8 cm m-a obligat să simplific și să mă mulțumesc cu mai puțin, dar acum aș vrea să merg un pas mai departe, atât cât va fi posibil. Azi, de exemplu, nu pot spune că am reușit. Am avut poftă să lucrez în pastel (oil pastel), o idee de-a dreptul ciudată când ai de a face cu o dimensiune atât de mică. Poate mâine găsesc o cale cu adevărat mai simplă. 

În păduri, primii copaci care înfloresc sunt cei tineri. Se pun pe treabă cât nu se stinge  lumina, atunci când dezvoltă coroana deasă bătrânii. Are un sens povestea asta și am putea învăța din ea. Copacii nu încurajează crescutul prea repede, în pădure. Cu cât cresc mai lent, cu atât devin mai capabili să se protejeze de pericole și dăunători. Pare că și în oraș se păstrează regula asta, copăceii cei tineri înflorind și înfrunzind mult mai repede față de veterani. O fi ceva în genele lor.

Pentru miniatura zilei m-a inspirat silueta unui platan bătrân, unul din cei doi de lângă biserica Sf Gheorghe, de la km 0 din București.