Azi am „prins” un prim copac înflorit, vesel, delicat, luminos, ca un al doilea Crăciun de martie. L-am văzut mai întâi din mersul mașinii și am revenit mai târziu, pe jos, pentru a-l admira și fotografia pe îndelete. Pe îndelete am observat și detaliile frumoase de arhitectură din spate, și cablurile deranjante din față. Am redat ce am văzut, cu simplificările și rearanjările necesare pentru rapiditate și pentru dimensiunea la care desenez.

Mi-a crescut speranța, astăzi.