Mă pregăteam să desenez copacul zilei când am aflat că a murit Chris Pfeiffer. Atât am mai putut, un desen care a ieșit din interior, încâlcit, îndurerat, revoltat. Poate că nu are legătură prea multă cu mesajul meu și copacii, dar asta e, v-am avertizat că prin acest calendar veți găsi exprimate și emoții foarte personale, din toată gama.

Chris Pfeiffer a fost un cascador excepțional, pe motocicletă. Face parte dintr-o perioadă minunată a vieții mele, aceea în care mă suiam în șaua motorului și mi se părea că de acolo mi se deschide toată lumea mare în față. Țin minte că am purtat mult timp șapca pe care am întins-o pentru un autograf, la unul dintre show-urile lui. A fost o onoare să-l văd.

Oricâte scamatorii incredibile a făcut, a rămas în viață, pentru a și-o lua apoi singur, la numai 51 de ani. E nedrept. E nedrept să trăim într-o societate în care nefericirea e tot mai profundă și nu se tratează acest subiect cu aceeași atenție ca aceea îndreptată către un virus sau un război. Da, e doar un om, dar e unul dintre mulți. Nu pot face prea multe speculații și nu sunt sigură că ceea ce am citit e corect, s-a scris puțin despre moartea lui. Mi-aș dori să fie fake news, dar tare mă tem că nu e. 

Tot ce pot e să fiu tristă și să-mi doresc o lume mai bună în care să ne dorim să trăim, cu toții. Iar natura ne poate ajuta să regăsim această lume mai bună.