Calendar – 18 – 29 aprilie
Chiar dacă s-a lăsat tăcerea pe aici pentru o perioadă îndelungată, gândul meu tot la copaci a stat. În mica vacanță de sărbători am fost la Sighișoara, cu speranța că voi revedea bătrânii stejari de pe platoul Breite, de data asta ceva mai verzi. Din păcate, primăvara aceasta târzie îmi încurcă planurile. Stejarii erau la fel. Va trebui să mai stau puțin până să-mi planific alte ieșiri sau revederi.
Între timp, termenele pentru diverse teme de la facultate se strâng amenințător, iar licența e mult mai aproape decât mi-aș dori. Am destul de clar în cap ce voi face pentru diplomă și e doar un fragment mic din acest proiect amplu dedicat copacilor, pădurii și naturii în general. Sper să povestesc cât mai curâd și despre asta.
Până atunci, iată și jurnalul descris succint prin copaci.
18 aprilie – Am cules frunze de castan, le-am vopsit cu acuarele și am imprimat modelul lor pe hârtii, fără vreun scop anume, doar ca să mă distrez. Imprimările au ieșit mai bine decât protagonistul de mai jos, dar sunt prea mari ca să intre pe calendar.
19 aprilie – o zi cu soare în care am ieșit cu Petra la o cafea, o plimbare și o oprire scurtă într-un parc.
20 aprilie – acesta este „copacul cu ciocănitoare”. O auzim și o vedem des, când ieșim din bloc. De când a înfrunzit s-a lăsat liniștea, oare de ce? A terminat treaba sau s-a mutat?
21 aprilie – cred că știți deja că a înflorit liliacul. Nu e chiar copac, dar nu puteam să sar peste acest eveniment.
22 aprilie – am ajuns la Sighișoara, la tuia gigantică de lângă turnul cu ceas.
23 aprilie – nu sunt foarte mulți copaci prin cetate. Totuși, mai e unul în piața centrală care poate fi foarte frumos, când înfrunzește.
24 aprilie – pe Platoul Breite e o minunăție de colecție de stejari bătrâni. Îți cam plânge sufletul când ești pe acolo, însă. Au început să apară grătarele. Cred că-mi plăcea mai mult când erau minus 5 grade și ninsoare.
25 aprilie – ce vedeam pe geam din cazarea noastră din cetate, la Sighișoara. A cam plouat la plecare…
26 aprilie – există zile albastre. Sunt zilele în care, în ciuda faptului că ți-ai propus să muți munții din loc, nu te poți urni nici măcar pe tine până la birou.
27 aprilie – am jurat că nu mai tricotez sau croșetez până la licență. Dacă nu era ziua de ieri, poate că mă țineam de curând. Dar asta m-a scos din starea proastă. Am început o bluziță de vară, nu un copac, mai jos e doar imaiginația mea.
28 aprilie – am căutat pe la magazinele din jur cafea verde, pentru rețeta aia arăbească cu mult cardamon și apă de trandafiri. N-am găsit. Dar m-am gândit să-ți arăt cum crește arborele meu de cafea. Foarte greu, iar asta mă încântă; dacă va supraviețui nu știu unde va locui, ca adult. Așa că mă bucur că nu e grăbit.
29 aprilie – citesc în continuarea cartea „Spring cannot be cancelled”, o savurez în porții mici. Îmi place David Hockney din ce în ce mai mult. Pentru că scrisul meu nu e cel mai frumos sau ușor lizibil, transcriu și aici citatul de mai jos:
„Each time I do a still life I realize there are a thousand things here I can see. Which of them shall I choose? The more I look and think about it, the more I see. The simple little things are unbelievable rich. A lot of people have forgotten that. But you can remind them.”
Miniaturi în tehnici mixte, 8×8 cm.
Adaug mai jos și poza cu toți copacii lunii anterioare.
