Am tăcut un timp, dar am tăcut cu spor. Mai am foarte puțin până la susținerea examenului de licență și a proiectului care mi-a devenit din ce în ce mai drag, pe măsură ce m-a acaparat în mrejele lui. 

Proiectul acesta a rodit într-un prim fruct, o carte numită „Copacii Oglindă.” Este o povestire autobiografică ilustrată, pentru adulți, despre devenire și despre modul în care natura poate inspira și ajuta un artist în căutările sau frământările lui. În mod paradoxal, nu este o carte despre copaci, așa cum te-ai fi așteptat. Este o carte despre mine și sunt sigură că într-o anumită măsură și despre tine. Paginile ei sunt o confesiune scrisă și ilustrată în multiple tehnici, cu textul și toate elementele grafice realizate de mână (ulterior scanate, editate minim și printate digital). Abordarea caldă și sinceră, de tip jurnal, dar și permanenta tatonare vizuală vin în completarea și ilustrarea încercărilor și frământărilor unui artist și student aflat la început de drum.

Cu cât am stat mai mult în preajma arborilor, cu atât mi-am dat seama că aceștia au capacitatea de a oglindi lumea din jur. Starea lor de sănătatea reflectă, de foarte multe ori, sănătatea mediului înconjurător. Formele lor pot imita gesturile și expresiile altor ființe însuflețite. Siluetele lor sugerează deseori veselia, jocul, spaima, durerea sau melancolia. Așa cum copiii recunosc forme familiare în norii trecători, tot așa, eu am văzut forme în trunchiuri, crengi și scoarțe. Și le-am oglindit, la rândul meu, în componenta vizuală a lucrării de licență.

Am ales pentru această etapă calea terapeutică a reconectării cu natura, reconectare care reprezintă măduva întregului meu proiect dedicat copacilor și pădurilor.

Cartea va fi expusă, alături de ilustrațiile în original și o serie din filele de calendar pe care le-ai putut vedea pe blog până acum, la facultate, într-o perioadă pe care o voi comunica săptămâna viitoare.

Voi fi și eu pe acolo și sper din suflet să te aștept și pe tine, la o cafea și o poveste. Anunț detalii imediat ce le știu.